Cu fluierul şi fanionul, pe drumul consacrării

Zeci de tinere din Argeş atrase de fotbal îşi doresc să calce pe urmele cunoscutei arbitre FIFA Cristina Dorcioman, din Câmpulung. Deocamdată, până să arbitreze meciuri internaţionale, puştoaicele “suflă” pe la Râca, Priboieni sau Negraşi sau la meciuri de copii şi juniori. Talentate, harnice şi ambiţioase, tinerele cavalere ale fluierului din Argeş ţintesc, mai toate, către vârful ierarhiei în arbitraj. Drumul până acolo e presărat, însă, cu multe greutăţi: avansuri de la jucători, neîncredere, înjurături de tot felul, inclusiv de la părinţii micilor fotbalişti.

“Sunt mereu în priză”

Originară din Mărăcineni, Ionela Popescu cochetează cu sportul de performanţă de mai mult timp, practicând atletismul la CSU Piteşti. Studentă a Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din cadrul Universităţii din Piteşti, Ionela este pasionată de fotbal din copilărie, atunci când, împreună cu tatăl său, urmărea la televizor partidele echipei Steaua Bucureşti, a cărei suporteră înfocată este. Cum şi ce înseamnă să fii arbitru de fotbal într-o lume aproape exclusiv a bărbaţilor şi de ce alegerea ei a căzut tocmai pe fotbal ne-a spus chiar ea: “Pentru început vreau să vă mărturisesc că îmi place foarte tare ceea ce fac. Sunt arbitră de tuşă şi am ajuns aici prin intermediul unui prieten, care are şi el aceeaşi meserie. M-a încurajat şi mi-a spus ce să fac. În paralel cu arbitrajul, sunt atletă de performanţă, iar acestea se îmbină perfect. După cum se ştie, pregătirea fizică este esenţială la un cavaler al fluierului, iar eu sunt mereu în priză, nu am timp să stau. Până acum am avut concursuri la atletism, iar în curând voi începe pregătirea pentru competiţiile din vară”.

“Ca în orice meserie, întâmpini şi dificultăţi”

Visul ei este să conducă într-o zi o partidă, iar printre jucătorii de pe teren să se afle şi idolul său, Vlad Chiricheş. “Jucătorul meu preferat este Vlad Chiricheş, pe care mi-aş dori să ajung să-l arbitrez într-o zi. Visul meu este să progresez în această meserie şi tot arbitru de tuşă îmi doresc să fiu şi pe viitor. Un central are mai multe responsabilităţi. Deşi nu am la dispoziţie prea mult timp liber, nu mă plâng, pentru că deseori îmbin utilul cu plăcutul. Şi asta contează cel mai mult în viaţă. Weekend-urile le am tot timpul aglomerate în timpul anului competiţional: sâmbăta arbitrez meciuri de juniori, iar duminica sunt delegată la tuşă la partide de Liga a V-a. Îmi doresc să arbitrez cât mai multe jocuri, pentru a căpăta şi mai multă experienţă şi o mai mare încredere în mine. Ca în orice meserie, mai întâmpini şi dificultăţi. Pot spune că injuriile primite pe teren reprezintă pata neagră a acestei meserii, dar atâta timp cât nu le iei în seamă şi le ignori, totul este în avantajul tău. Este însă şocant atunci când părinţii copiilor te înjură în toate felurile şi, din păcate, sunt dese aceste cazuri. Părinţii şi prietenii nu vin la meciurile mele, practic sunt singură împotriva tuturor. În schimb, cu toţii mă încurajează şi mă roagă după jocuri să le povestesc. Cu fiecare meci în parte capăt experienţă. Nu mă voi opri aici”, a încheiat Ionela Popescu, una dintre cele 12 arbitre pe care le are Argeşul în acest moment.

“La 13 ani jucam fotbal cu băieţii”

Larisa Ghiţă are 21 de ani, locuieşte în Curtea de Argeş şi are “microbul” sportului rege în sânge din copilărie. Tot de atunci a deprins şi primele taine ale arbitrajului în fotbal. Cu ajutorul celui care se ocupă de destinele echipei de Liga a V-a din Valea Iaşului, s-a decis să înveţe regulamentul sportului rege. Îşi aminteşte şi acum primul meci arbitrat de la tuşă – se întâmpla pe când avea 15 ani – şi mai spune că, din păcate, primeşte deseori injurii. Nu atât de multe de la spectatori, cât de la jucătorii din teren. Însă, unii dintre ei, în afara terenului, nu se sfiesc să-i facă şi avansuri. Mai multe ne-a povestit chiar Larisa: “Pe la 13 ani jucam fotbal cu băieţii la Valea Uleului, în zona Cerbureni. Eu şi cu încă o colegă de clasă eram în echipa de băieţi care frecvent juca fotbal cu echipe similare. Apoi, descoperindu-mi pasiunea pentru fotbal, domnul Ungureanu, cel care se ocupa şi atunci de destinele echipei din Valea Iaşului, m-a sfătuit să mă apuc de arbitraj. Mi-a pus, să spun aşa, o pilă la domnii de la AJF Argeş. Uite aşa, încetul cu încetul, m-am apucat de arbitrat. Am urmat cursuri, m-am pregătit serios, am susţinut teste fizice. A fi arbitru de fotbal nu este floare la ureche, dar, dacă există pasiune, treci orice obstacol. Pare incredibil, dar să ştiţi că la 15 ani am arbitrat de la tuşă primul meci de fotbal. Deci, sunt veche în breaslă. Îmi amintesc că era o vreme urâtă, un teren foarte greu. Am condus un joc de juniori, iar în spate se afla cel care mă iniţiase în arbitraj, din Curtea de Argeş, care îmi şoptea de lângă gard ce să fac. Eram timidă, păream pierdută în spaţiu. Era tracul acela al debutului. Dar a fost foarte bine la final. M-am mai întâlnit şi cu situaţii neplăcute. Nu mai spun de înjurături, ele sunt iminente. De asemenea, primesc deseori avansuri din partea fotbaliştilor, dar îi expediez imediat”, şi-a început povestea Larisa Ghiţă, care aleargă zilnic câţiva kilometri pentru a nu-şi ieşi din mână pe stadionul din Valea Iaşului.

“Vreau să ajung la cel mai înalt nivel”

Larisa Ghiţă arbitrează partide şi la Liga a IV-a, având deja categoria I, care-i permite să fie tuşieră în acest eşalon. Visul său este să ajungă să conducă partide din eşaloanele superioare. “Îmi place să învăţ cât pot de mult despre ce înseamnă arbitrajul, vreau să ajung la cel mai înalt nivel. Iubesc fotbalul de mică. La început părinţii mi-au spus că arbitrajul nu este pentru femei, au încercat să mă determine să mă răzgândesc, dar fără nicio şansă. Arbitrajul nu constituie doar un hobby în sine pentru mine, ci vreau să fac carieră în această meserie. Ai nevoie de voinţă pentru a fi un arbitru de clasă, trebuie să uiţi că eşti femeie. Fotbalul este sportul rege, iar arbitrul e regele fotbalului. Arbitrajul este o parte a vieţii mele, vreau să ajung dacă se poate arbitru FIFA, iar pentru acest lucru muncesc mult. Urmăresc fotbalul autohton, indiferent de divizie. Merg şi la meciuri uneori, sunt la curent cu tot ce înseamnă fotbalul intern, în special”, a spus tânăra argeşeancă.