Regele hip-hop a venit la balul UPIT Puya pune bani la ciorap! Interviu în exclusivitate!

  • Curierul Zilei, 9.11.2013

 Asociaţiile studenţeşti din Universitatea Piteşti au orga­nizat, joi seară, Balul Bobocilor, în clubul VIP ROOM. Au participat 600 de persoane (conform preşedintelui ASUP, Valentin Cioacă) şi sala a rămas plină pînă la final, la 2,30. 18 fete şi băieţi au concurat pentru Miss şi Mister Boboc, în aşteptarea vedetelor în vogă.

Timpanele, corpurile, podeaua cu totul au vibrat întruna, iar de afară se vedeau cum zbîrnîie pereţii incintei. Rectorul Ionel Didea şi trei profesori au rezistat, însă, la pri­mele două probe, dînd şi note pentru jurizare. „Am punctat exigent, ca la şcoală“, ne-a spus Ionel Didea, gustînd veselia proas­peţilor studenţi. „Aceasta reflectă o stare de bine. Ne dau energia de care avem nevoie ca profesori. În studenţie, pe lîngă învăţă­tu­ră, şi distracţia are rolul ei“, explică rectorul, mîndru de studenţi („Sînt o garanţie a oraşu­lui şi implicit a universităţii“), dar şi de sine: „E primul an cînd cele trei asociaţii fac ba­lul împreună. Pînă acum, erau separat. Eu am purtat tratative cu ei, le-am spus că n-au de ce să mai facă asta, ci să facă un bal puternic“. Finalul n-a mai contat prea mult (s-au inversat locurile 1 şi 3), două fete pur­tînd succesiv coroniţa. A cîştigat cea votată, întîmplător, şi de rector, şi preferata publicu­lui, Cristina Ghiţă, boboacă la Drept, care nu se gîndeşte la o carieră în showbiz, dar deja „cîntă la petreceri private“, fiind şi ab­sol­ventă de Conservator (la vioară).

„M-am mirat cînd m-a citat Ponta“

Cel considerat regele hip-hopului româ­nesc, Puya, a dat trezirea la 12 noaptea, ri­dicînd tonusul. I-a criticat pe politicienii „com­petenţi“, tocmai după ce Victor Ponta de­clara că i se cîntă „Bagă bani“ – trădîndu-se ca fan al rapperului. După concert, le-a ară­tat şi altora cu ce pleacă: în duba sa are improvizate două paturi pentru dormit în călătorie. „Acum, vin de la Poliţie, am dat de­claraţii despre maidanezi“, ne-a spus el – unii iubitori de animale i-au făcut plîngere, pentru că s-a declarat în favoarea împuş­cării comunitarilor. „Să sperăm că Poliţia Româ­nă se ocupă de lucruri serioase“, mai adau­gă. Ne-a răspuns şi la cîteva întrebări.

Circulă diverse definiţii pentru hip-hop şi rap. Tu cum vezi diferenţa între aceste stiluri?

– Nu-i nici o diferenţă, în capul meu. Eu doar folosesc termenii aşa cum se folosesc în limba română. Spui şi aşa, şi aşa.

Într-un cîntec, zici că viaţa de artist are „momente nasoale“. La ce te refereai?

– Viaţa din showbiz nu e ceva ca şi cum te-ai trezi în fiecare zi la 7, să mergi la fabrică. Aici e o concurenţă continuă, că sînt şi mulţi. Şi e multă muncă, nu ai deloc timp liber. Dar lumea crede că a­pari aşa, din senin…

„Fac 3.000 km pe săptămînă“

Unele vedete de dinainte de 1989 se plîng că nu au deloc pensie. Cum vezi soluţia asigurării artiştilor?

– Să pui bani deoparte, pentru zile negre. Eu aşa fac. Dar uite, de exem­plu, Loredana Groza e tot dintre cei care au fost în epoca aia, dar ea s-a in­ventat altfel. Asta face un artist. Cei care vor să rămînă la Marius Ţeicu, treaba lor!

În multe piese de-ale tale, vorbeşti de bani. Pentru că sînt un stres sau fiindcă e o temă actuală?

– E şi un stres, şi banii sînt cei care îţi o­feră libertatea. Să stai acasă, să nu te scoli la 7 dimineaţa, ca să mergi la serviciu. Îţi permit s-o arzi cum vrei tu.

Cum te-ai simţit, cînd însuşi pre­mierul a citat piesa ta?

– Şi eu m-am mirat. Mă face ca, pe vi­itor, să-mi aleg cuvintele cu mai multă gri­jă, cînd scriu versurile.

Ştiu că nu eşti de acord cu descăr­carea gratuită a melodiilor de pe Net – ai declarat că nu-ţi permite să-ţi plăteşti oamenii care contribuie la calitatea muzicii. Atunci, în­seamnă că eşti de acord cu ACTA?

– Dacă melodiile pot fi luate gratis de pe Net, pentru un artist e şi un avantaj: expri­ma­rea liberă. Iar banii îi cîştigă prin spec­tacole. Totuşi, cred că trebuie să fie un soi de con­trol al Internetului. Să fie un echilibru: să ai libertatea să navighezi, dar să poţi să susţii artistul preferat, cumpărîndu-i piesele.

Cum vezi vechea ta temă, „viaţa de car­tier“, la 34 de ani?

– Nu mai există azi viaţă de cartier. Şi cînd ai nevastă şi nişte copii, ca mine… Mai ales că sînt mereu pe drum, nici mă­car acasă nu stau, darămite în cartier!

De unde îţi iei energia pentru această muzică?

– Dar tu de unde ai energie să-mi iei interviu? Îmi place ce fac, se cheamă pasiune. Dacă nu, n-aş face 3.000 de kilometri pe săptămînă. Pot să cînt şi la 20 de inşi, şi la 20.000.

Ai cîntat şi la 100.000. Dar ce concert ţi-a plăcut cel mai mult?

– Cel de la lansarea „Undeva în Bal­cani“, la Bucureşti. Aveam cu mine şi 100 de prieteni. Erau şi 1.000 de alţi oameni, dar mie îmi place cînd sînt cu prieteni mulţi.

Crezi că mai pot apărea trupe de puşti, cum eraţi tu şi Sişu, cu succesul vostru?

– Şi eu m-am gîndit la asta, fiindcă n-am mai văzut trupe noi. E ceva ce de­pin­de de moment. Probabil ce am făcut noi în 1998 nu s-ar mai putea face acum.
La fel de celebrul Alex Velea n-a fost la fel de vorbăreţ. Acesta e „dincolo de cuvinte„ (vorba şlagărului său) cu presa. „Nu pot. N-am voie, îmi pare rău“, se scuză, cînd i se solicită interviuri, deşi cu publicul larg rămîne prietenos.

Alyanna Lu s-a rupt în figuri!

 Trioul a fost întregit de Alyanna Lu, ro­mân­ca născută la Bucureşti, cu origini în Asia şi stabilită în Spania, acolo unde vi­deo­clipurile ei sînt mai cunoscute decît la noi. După un show cu dansuri sălbatice, am întrebat-o cît e de uşor să reuşeşti asta.

Multe fete visează să aibă videoclipuri ca ale tale. De ce ai nevoie ca să ajungi un brand?

– De muncă şi perseverenţă. Să verifici mereu ce ai făcut, fiindcă publicul e atent la fiecare detaliu.

În cît timp poţi ajunge cunoscut? Un an, să zicem?

– Dacă ai o piesă bună, şi mai repede: poate să ajungă numărul 1 la radio, de e­xemplu. O melodie o faci în două – trei luni din momentul cînd e compusă. Dacă faci şi videoclip, durează mai mult.

Cum ajunge un compozitor bun să-ţi dea o piesă de-a lui?

– E în funcţie de preferinţele fiecărui artist şi mai depinde şi de casa de discuri.

De ce tu dai interviuri, Puya la fel, iar A­lex Velea nu?

– Tot de casa de discuri cu care ai sem­nat depinde. Eu sînt semnată în Spania, cu Blanco y Negro, de aceea pot să vor­besc. Probabil că la Alex casa nu dă voie, iar la Puya e alta, care dă.

De ce ai ales să faci muzică?

– Cînt de la patru ani, dar eu am făcut altceva: economie, finanţe, bănci, statistică…

Ai vrut să ajungi cineva?

– Nu neapărat. Dar mă simt împlinită făcînd asta. Alţii fac muzică şi apoi sînt îm­pliniţi, făcînd altceva.

Facebook
Facebook
Instagram