Sportul minţii, predat în Argeş. Şahul, inclus în orare.
Getting your Trinity Audio player ready...
|
-
Curierul Zilei, 13.11.2013
Şi în şcolile Capitalei, predarea e coordonată de un piteştean
În învăţămîntul preuniversitar, şahul a căpătat deja statutul de materie opţională. Multe şcoli din ţară încearcă să-l trateze ca atare, deşi profesorii de sport nu sînt specializaţi în acest domeniu, nu pot fi coordonaţi de inspectorate, iar singurul manual agreat de minister e puţin cunoscut. La Bucureşti, coordonator al domeniului, în cadrul unui proiect iniţiat de Primărie, este un piteştean – maestrul internaţional Viorel Crăciuneanu. În Argeş, noua materie se predă doar la Zinca Golescu şi la Miceşti.
Fost campion naţional la şah prin corespondenţă, Viorel Crăciuneanu centralizează la nivel de Capitală rezultatele proiectului Clubului Sportiv Municipal Bucureşti (în parteneriat cu Ministerul Educaţiei), „Educaţie prin sport – campion şi sănătos“, coordonînd, pe un sector, toate ramurile: pe lîngă şah, proiectul cuprinde şi atletism, baschet, handbal, motociclism, rugby, volei şi sporturi de contact. Se vor desfăşura întreceri în sistem campionat sau pe etape, pe şcoli, sectoare şi municipiu. „Deocamdată, am identificat şcolile participante, profesorii coordonatori şi copiii invitaţi la selecţii. La orele de şah, cei mai mulţi elevi sînt la iniţiere, învaţă să mute piesele – în afară de cei care au un părinte sau un bunic jucător. S-au oferit cei care pot preda, iar noi am văzut dacă au habar sau nu. A apărut şi un Ghid pentru învăţarea jocului de şah, scris de un maestru FIDE recunoscut de minister, Marius Ceteraş, în 2012, pe baza căruia trebuie să predea această disciplină, timp de 6-8 luni, de către profesorii de Educaţie Fizică şi Sport. În Bucureşti sînt 49 şcoli, unele şi cu două clase, unde se predă. Cred că va prinde foarte bine la vîrsta copiilor, şi pe cei foarte buni îi vom legitima: vin la mine şi îi antrenez eu, le dau cărţi mai sofisticate“. Prin proiect, se achiziţionează şi tablele, şi piesele, care rămîn la dispoziţia şcolii – la celelalte sporturi se dau echipamentele corespunzătoare: mănuşi etc. În ţară există şcoli unde predarea şahului are tradiţie. De pildă, la Şcoala B.P. Haşdeu, din Iaşi, se predă încă din 1986, cu o întrerupere după Revoluţie şi reluarea activităţii din 2000. Poate nu întîmplător, această unitate de învăţămînt, unde aproximativ 600 de copii din clasele I-VIII fac şah, cu note şi catalog, a fost declarată în 2007 drept şcoala cu cele mai bune rezultate la învăţătură. Răspîndirea acestei ramuri în rîndul copiilor a făcut şi ca Federaţia Română de Şah să ajungă a 4-a Federaţie ca număr de sportivi legitimaţi.
Sportul scutiţilor
Prefectura Argeş organizează şi ea o campanie asemănătoare („Intră în joc, cîştigă-ţi sănătatea!“), dar numai pe handbal, baschet şi volei – s-au lansat recent în competiţie sute de echipe şcolare, iar prefectul e convins că programul de la Bucureşti e inspirat după cel de la Argeş, pornit mai devreme. Cristian Soare promite că va „lua în calcul“ includerea şahului şi în competiţiile noastre judeţene. Simona Teodorescu, inspector de specialitate pentru educaţie fizică şi sport în cadrul ISJ Argeş, ne-a explicat că „programul Prefecturii a pornit de la numărul mare de scutiţi medical, de la pericolul de obezitate şi nevoia de mişcare, aşa că au fost alese handbalul, voleiul şi baschetul cele mai accesibile sporturi, care oricum se practică şi fac parte din programă“. Şahul ca disciplină se poate adauga la cele două ore de educaţie fizică cuprinse în trunchiul comun la şcoală – la liceu, una singură. În două unităţi de învăţămînt din judeţ chiar se predă această materie opţională: Colegiul Zinca Golescu şi Şcoala Miceşti. „Avem competiţii de şah, pentru fete şi băieţi, în cadrul Olimpiadelor Naţionale ale Sportului Şcolar, la nivel gimnazial şi liceal. Şi mai este şi o altă competiţie naţională de şah, Elisabeta Polihroniade, desfăşurată în parteneriat între Ministerul Educaţiei, Ministerul Tineretului şi Sportului, Clubul de Şah Elisabeta Polihroniade şi Federaţia Română de Şah. Deci deja avem două competiţii, adică mai mult decît la baschet, de pildă“, observă inspectorul, care recunoaşte problema supravegherii şi evaluării profesorilor pe această specialitate: „Dvs. ştiţi şah? Cît de cît? Aşa şi noi! Nu ni s-a predat această disciplină la facultate“. Inspectorul general adjunct, Dumitru Tudosoiu, şi el profesor de sport la Colegiul Brătianu, nu vede însă un impediment în asta. „Chiar fără pregătire, mie îmi place şahul, şi pe cei scutiţi medical îi pun la şah – nu poţi să-l laşi pe elev în vestiar, că nu-l ai sub supraveghere -, iar feed-back-ul este că ei îmi spun acum Mai daţi-ne şi nouă cutia de şah! Avem 20 de cutii, luate pe asociaţia creată la nivelul şcolii, pentru care nu poţi să nu găseşti un minimum de bani, din sponsorizări“. „Şi mie, la clasa a cincea, elevii îmi spun la fel: Daţi-mi şi mie şahul!“, confirmă Simona Teodorescu.
„Îi învăţ să joace şi ei mă înving“
Aurel Valentin Bădiţă, profesor de Educaţie Fizică (şi director adjunct) la Colegiul Zinca Golescu, se mîndreşte cu rezultatele obţinute de la concursurile de şah pentru elevi.
Cîţi elevi şahişti aveţi şi cum e privită această materie?
– Am 20-25 elevi, din care vreo 8 de la clasa opţională, de la XI-a, iar restul, împărţiţi. Sînt şi fete, şi băieţi. Fetele joacă de la egal la egal cu băieţii. Am început, acum 5-6 ani, cu cei mici, care fac două ore de sport: cîte o jumătate de oră dedicată şahului. Acceptă, în general. Totul pleacă de la simpla curiozitate. Ulterior, cine are note bune la carte are şi în zona asta, oricum, dăm note mari, pentru că totul se face cu plăcere. Avem apoi competiţii interne, de 2-3 ori pe semestru, de zilele mai importante: 1 decembrie, 24 ianuarie.
Aveţi şi elevi capabili de performanţă?
– Unul din motivele pentru care avem această materie e că, acum 4 ani, un elev de-al nostru dintr-a XII-a, Cornelius Stuparu, a ieşit pe locul 4 în ţară la Olimpiada Şcolară – iar acolo a jucat cu alţii care aveau categorii. El mai studia şi în particular, pe calculator, dar n-are categorii. Acum 5 ani, tot un elev de-al nostru a cîştigat Cupa Jules Vernes (organizată de Direcţia de Tineret şi Sport). Ca să nu spunem că, acum 10 ani, elevul nostru, Mircea Pîrligras, a participat la… Campionatul Mondial din Brazilia. Pe la concursuri, vedem copii obişnuiţi să noteze mutările, ca profesioniştii. Ai noştri nu sînt în cluburi. Deşi am avut acum cîţiva ani pe altul care era la nivel de 2-3 pe judeţ. Am şi acum o fată de-a 6-a, chiar mai bună – a şi făcut şah în familie, şi are note de 10, ceea ce nu e uşor la Zinca Golescu, unde fiecare profesor încearcă să scoată ce e mai bun din elevi. Ar trebui să fie mai multe competiţii, pe clasele I-IV, V-VIII, pe liceu, în afară de clasa a VIII-a, cînd ei se gîndesc doar la examen. Cei mai buni pot să fie luaţi în vedere şi de profesionişti. Dacă un profesionist ar veni la mine, i-aş da liniştit 2-3 elevi.
Cum v-a venit ideea să începeţi?
– În 1994, cînd am venit aici, era o problemă cu numărul mare de scutiri de la Educaţia Fizică. Eu avusesem la Melineşti, lîngă Craiova, un elev cu handicap, care era foarte bun la şah. Dar nu e ceva doar pentru cei cu handicap: tuturor celor cu scutiri le propunem şah sau tenis de masă. Anul trecut au mai fost 130 scutiţi, din 1.330, iar anul ăsta au scăzut la 40 pe un semestru. Trebuie să vină de plăcere la sport, iar în curînd vom face nişte modernizări cu care sper să reducem scutirile la 0,02%. Iar anul ăsta, cînd mai mulţi dintr-o clasă au vrut să ia opţional Educaţia Fizică, trebuia să iau toată clasa. Pentru unii din ei am propus deci şah şi tenis de masă. La noi a mai avut un rol şi faptul că l-am avut pe fostul director (acum, la Brătianu), Silviu Nenciulescu, jucător de şah prin corespondenţă la nivel înalt. Mai avem şi alţi profesori de matematică şi română, care joacă.
Aplicaţi „Ghidul“ maestrului Ceteraş? Vă coordonează cineva?
– Uitaţi cum se obţin opţionalele: fiecare cadru didactic propune în Consiliul de Administraţie tematica pentru materiile opţionale, iar elevii optează, de pildă, pentru „Educaţie Fizică“. Fac programa, o duc avizată la ISJ, o copie rămîne la ei, alta la mine. Ăsta e controlul. N-am acel Ghid de care spuneţi, iar în facultate am făcut specializare pe baschet şi handbal. Mai ţin legătura cu cîţiva jucători mai buni ca mine, dar sînt la nivel de amator. Cred că rolul cadrului didactic e doar să-l canalizeze pe elev, şi apoi acesta, cu cît îşi depăşeşte profesorul, e cu atît mai bine. Noi, profesorii, facem atîtea cursuri, ne perfecţionăm pe atîtea chestii. Ca director, m-am perfecţionat şi în conducere economică, nu doar profesional. Cred că e nevoie de aşa ceva şi pe şah.
Aţi găsit bani să cumpăraţi piese?
– Trebuie să şi te descurci puţin cu fondurile. Avem 10 cutii, plus cîteva ceasuri – la acestea stăm mai prost. Oricum, iniţial, scopul e să-i învăţăm pe copii să facă mutări curate şi să nu tragă de timp. Doar de la un anumit nivel încolo, contează şi ceasul.